Record național la studii de fezabilitate: CFR plătește milioane de euro pe kilometrul de hârtie între Slobozia și Țăndărei
Liniile de cale ferată din România continuă să rămână blocate într-o capsulă a timpului, în timp ce trenurile românești rulează cu viteze din secolul trecut. Cu toate acestea, aparatul birocratic al CFR demonstrează o dinamică de invidiat când vine vorba de tocat fonduri pe hârțogărie. În ciuda miliardelor europene disponibile și a proiectelor majore de modernizare întârziate de la an la an, rețeaua feroviară națională progresează exclusiv pe planșete, în analize și studii de fezabilitate trase la xerox pe bani grei.
Proaspătul exemplu vine de la Sucursala Regională Constanța a CFR, care la sfârșitul lunii iulie a parafat un nou contract fabulos pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate. Obiectivul declarat este electrificarea secției de circulație Ciulnița – Slobozia – Țăndărei. Deși vorbim despre un traseu minuscul de doar 36 de kilometri, nota de plată pentru simplele calcule teoretice se ridică la suma uluitoare de 27,9 milioane de lei, fără TVA. Un calcul elementar arată că statul scoate din buzunar aproape un milion de lei pe fiecare kilometru analizat, înainte să se miște vreun șurub pe teren.
Beneficiara acestei atente direcționări de fonduri este firma TPF Inginerie SRL, entitate conectată la un grup belgian, devenită abonată de lux la contractele cu statul român, unde a depășit lejer pragul de jumătate de miliard de euro încasări. Cu peste 20 de contracte majore bifate doar cu CFR, aceeași societate adjudeca recent un alt pachet de studii la Regionala Brașov, unde analiza a 400 de kilometri de linie a scos din buget aproape 100 de milioane de lei. În Bărăgan, însă, hârtia pare semnificativ mai scumpă la metru pătrat decât în Ardeal.
În timp ce promisiunile privind garniturile moderne și infrastructura rapidă se dizolvă în rutină, performanța CFR rămâne una pur contabilă. Trenurile de mare viteză întârzie să apară pe șine, dar contractele de mare viteză pentru studii de fezabilitate circulă fără nicio oprire, drenând bugetele publice către aceleași firme de casă de fiecare dată când sistemul feroviar simte nevoia de modernizare.
