Marele monopol de stat Transgaz duduie de o performanță financiară greu de egalat în economia românească. Cu o cifră de afaceri ce depășește lejer 3 miliarde de lei și un profit net de peste 800 de milioane, compania pare un model absolut de eficiență. Sub atenta îndrumare a directorului Ion Sterian, o figură legendară pentru veniturile sale uriașe și armata de consilieri de lux, Transgaz gestionează proiecte strategice de infrastructură de peste 9 miliarde de lei. De la magistrale transfrontaliere și până la faimosul gazoduct Tuzla-Podișor, totul se derulează cu o solemnitate bugetară de invidiat.
La asemenea cifre amețitoare, era absolut firesc ca un gigant energetic să acorde o atenție deosebită și mediului înconjurător. Așa se face că conducerea a scos la licitație un contract-cadru pe patru ani, evaluat la peste 1,3 milioane de lei, menit să asigure toate avizele, memoriile de prezentare și studiile de impact ecologic. Scopul declared este extrem de nobil: nicio conductă nu trebuie să afecteze natura. Însă, când privești mai atent cine sunt „salvatorii planetei” selectați de compania de stat, comedia neagră a achizițiilor publice își intră rapid în drepturi.
Asocierea de firme care a pus mâna pe contract reprezintă o adevărată colecție de personaje controversate, cu un istoric bogat în dosare penale. Pe de o parte îl găsim pe Sergiu Mihuț, celebrul evaluator din afacerea Cuprumin, rămas conectat la banii statului prin contracte cu CNAIR sau Hidroelectrica. Pe de altă parte apare Daniel Manole, fost director general al ARSVOM, un personaj condamnat definitiv după ce a recunoscut fapte de luare de mită și constituire de grup infracțional organizat. Aceștia sunt experții de încredere desemnați de Transgaz să garanteze că investițiile respectă cu sfințenie legislația de mediu.
Cât s-a lucrat efectiv din acest acord grandios? Din ianuarie 2025 și până în prezent s-a parafat un singur contract subsecvent, în valoare ridicolă de doar 29.000 de lei. Praktik, Transgaz a reușit performanța de a bifa grija față de mediu la preț de reducere, decontând o sumă mai mică decât fluturașul de salariu al domnului Sterian pe o singură săptămână. O dovadă incontestabilă că, la vârful companiilor de stat, ecologia și transparența sunt doar niște pretext ieftine pentru menținerea la caruselul banilor publici.
