Dubla măsură a austerității: Cum a tăiat Ilie Bolojan de la vulnerabili, dar a protejat pensiile speciale!

Promisiunea de „restabilire a bunului simț” și de echitate socială cu care premierul Ilie Bolojan își justifica pachetele drastice de austeritate fiscală s-a tradus, în practică, printr-o asimetrie izbitoare. În timp ce bisturiul tăierilor bugetare a funcționat cu o precizie chirurgicală asupra categoriilor vulnerabile, castei privilegiatilor i s-a aplicat din nou tratamentul amânărilor elegante. Pentru cetățenii cu venituri mici, măsurile de consolidare fiscală au însemnat înghețări de ajutoare sociale, condiționări mai severe pentru subvențiile de încălzire, ajustări ale tichetelor sociale și o reținere pronunțată în privința majorării salariului minim, toate justificate prin lipsa acută de spațiu bugetar.

În schimb, când vine vorba de uriașul deficit generat de pensiile speciale ale magistraților, cadrelor militare, polițiștilor sau ale aleșilor locali, rigoarea premierului s-a diluat rapid în fața blocajelor instituționale și a amânărilor succesive la Curtea Constituțională. În timp ce tăierile din sprijinul social au intrat în vigoare imediat, aducând economii rapide pe seama celor care abia își acoperă coșul zilnic de trai, „reforma” pensiilor de serviciu a rămas un șantier etern, împotmolit în avize de la CSM, obiecții de neconstituționalitate și ordonanțe de urgență care prorogă la nesfârșit plata drepturilor speciale pentru primari.

Ironia amară a acestei strategii constă în logica priorităților guvernamentale. În loc să taie mai întâi pensiile nesimțite care depășesc substanțial salariul mediu pe economie și permit pensionarea la vârste la care mulți români abia își ating maturitatea profesională, Palatul Victoria a preferat să înceapă disciplinarea bugetară de la baza piramidei sociale. Vulnerabilii fără pârghii de lobby politic sau sindicate vocale au fost plasați primii pe altarul sacrificiului economic, sub pretextul responsabilizării populației și al alinierii la rigorile cerute de Comisia Europeană.

În final, campania de austeritate coordonată de Ilie Bolojan riscă să rămână în istorie nu ca o reformă structurală curajoasă, ci ca un transfer de costuri de la cei puternici către cei lipsiți de apărare. Prin protejarea efectivă a pensiilor speciale sub umbrela chicanelor juridice și sacrificarea ajutoarelor pentru persoanele defavorizate, Guvernul transmite un mesaj cinic: echitatea fiscală se aplică doar celor care nu pot opune rezistență, în timp ce marile privilegii din sistemul de stat rămân un sanctuar de neatins.