Monaco de Bănie: Secrete de stat, pumni pe bani publici și tăcere instituțională la SCM Craiova

Se pare că municipiul Craiova a fost ridicat, în mare secret, la rang de principat luxos, un fel de Monaco autohton unde bugetul public este păzit mai ceva ca cifrul unui seif de bancă elvețiană. În centrul acestei opacități administrative se află clubul sportiv SCM Craiova, care refuză cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună să explice câți bani din taxele românilor ajung lunar în conturile luptătorului Ionuț Alin Iancu și ale antrenorului său, Pucă. Deși există o hotărâre judecătorească ce obligă la transparență, administrația locală condusă de primarul Lia Olguța Vasilescu preferă tactica tăcerii, lăsând contribuabilii să ghicească dacă „abonamentul” lunar la bani publici este de 5.000, 7.000 sau 9.000 de euro.

Gale de „show” decontate sub umbrela performanței

Miza acestor sume ținute la secret nu pare să fie finanțarea sportului de înaltă performanță. Acuzațiile arată că banii publici ar susține participarea la gale de tip „show” (precum DSF), evenimente neautorizate ca sport de performanță de către ANS, ci trecute printr-o portiță birocratică a federației de Kempo. În timp ce SCM Craiova aruncă un răspuns evaziv despre un buget de 790.000 de lei alocat pentru „salarii și premieri”, prestațiile din ring lasă de dorit. O recentă participare internațională (în circuitul Glory) s-a transformat într-un eșec stânjenitor, dovedind carențe majore la tehnica de bază. Dar, într-un sistem unde banul public curge fără criterii clare, performanța sportivă mai poate aștepta; important este ca factura să fie achitată la zi.

Când sportivul de stat devine agent electoral

Cea mai cinică latură a acestui refuz de a publica documentele financiare este contrastul uriaș dintre prioritățile sociale și dărnicia administrativă. Scuza eternă a statului este că „nu sunt bani” pentru bolnavi sau pentru mame, însă fondurile devin brusc inepuizabile când vine vorba de contracte cu dedicație. Mai mult, prezența unor sportivi finanțați de la bugetul de stat în campaniile electorale — o practică răspândită transpartinic, fie că vorbim de PSD, PNL, USR sau UDMR — demonstrează o anomalie profundă, sancționată peste tot în Europa civilizată.

În orașe precum Antwerpen sau în administrațiile din Olanda, decontarea unui spectacol comercial din banii primăriei ar declanșa un cutremur instituțional, iar justificarea fiecărui cent ar fi obligatorie. La Craiova, în schimb, singurul lucru care deranjează este îndrăzneala cetățeanului de a pune întrebări. Până când Primăria și conducerea SCM Craiova vor binevoi să aprindă lumina în contabilitatea clubului și să prezinte cifrele reale, românilor le rămâne un singur „privilegiu”: acela de a achita nota de plată pentru un spectacol mediocru la care nu au cerut niciodată bilete.