România, pe locul 2 în UE la scumpirea energiei și îngrășămintelor pentru agricultură: Urmează un val de scumpiri la alimente?
România a înregistrat în trimestrul al doilea din 2026 a doua cea mai mare creștere din Uniunea Europeană a prețurilor inputurilor agricole, de 11,7% față de aceeași perioadă din 2025. Doar Lituania a avut o creștere mai mare, de 16,4%, în timp ce media UE a fost de 4,7%. În aceeași perioadă, însă, prețul mediu al producției agricole din Uniunea Europeană a scăzut cu 5,8%, ceea ce înseamnă că agricultorii s-au confruntat cu costuri mai mari pentru producție, în timp ce prețurile obținute pentru produsele agricole au mers în direcția opusă, potrivit datelor publicate joi de Eurostat.
România are una dintre cele mai mari creșteri ale costurilor agricole din UE
Datele Eurostat arată că prețurile bunurilor și serviciilor consumate în agricultură, dar care nu sunt legate de investiții, au crescut în toate statele membre. România se află însă printre țările în care această creștere a fost cea mai puternică.
”Cele mai rapide creșteri au fost consemnate în Lituania (16,4%), România (11,7%) şi Letonia (9,7%)”, precizează Eurostat. La polul opus s-au aflat Ungaria și Portugalia, cu câte 1,2%, și Malta, cu 1,5%.
Creșterea costurilor vine în special din energie și îngrășăminte, două categorii care influențează direct cheltuielile unei ferme. La nivelul Uniunii Europene, energia și lubrifianții utilizați în agricultură s-au scumpit cu 22% în trimestrul al doilea din 2026 față de aceeași perioadă din 2025, iar îngrășămintele și amendamentele pentru sol au avut o creștere de 13,4%.
După o perioadă în care prețurile inputurilor au fost relativ stabile în 2025 și până în primul trimestru din acest an, scumpirile au devenit vizibile în trimestrul al doilea.
Fermierii plătesc mai mult pentru producție, în timp ce prețurile agricole scad
În aceeași perioadă în care inputurile s-au scumpit, prețul mediu al producției agricole din UE a coborât cu 5,8%. Eurostat arată că aceasta a fost a treia scădere trimestrială consecutivă, iar 20 de state membre au raportat prețuri agricole mai mici decât în trimestrul al doilea din 2025.
Cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Danemarca, de 17,2%, Irlanda, de 16,2%, precum și în Letonia și Estonia, cu câte 14,5%.
De partea cealaltă a ierarhiei găsim Croația și Malta, care au avut creșteri de 3,9%, iar Cipru de 3,5%. Situația diferă, așadar, de la o țară la alta, însă media europeană arată clar diferența dintre evoluția costurilor de producție și cea a prețurilor obținute de agricultori.
Diferența se vede și la principalele produse agricole. Prețul mediu al laptelui a scăzut cu 16,6%, iar cel al cerealelor cu 5,6% între trimestrul al doilea din 2025 și aceeași perioadă din 2026.
Totodată, fermierii au avut de suportat costuri mai mari pentru energie, combustibili și îngrășăminte, astfel că scăderea prețurilor produselor nu vine într-un moment în care și cheltuielile de producție se reduc.
Costuri mai mari, marjă mai mică pentru fermieri
Un fermier care plătește mai mult pentru motorină, energie și îngrășăminte trebuie să recupereze aceste cheltuieli din vânzarea producției. Dacă prețul laptelui, cerealelor sau al altor produse agricole scade în același timp, diferența se vede direct în banii care îi rămân după ce își achită costurile.
În cazul fermelor cu cheltuieli mari, o astfel de evoluție se poate traduce printr-un profit mai mic sau chiar pierderi, dacă prețul de vânzare nu acoperă costurile de producție.
Situația poate influența și deciziile pentru următorul sezon, pentru că, atunci când inputurile sunt mai scumpe, unii agricultori pot reduce cantitatea de îngrășăminte folosită, pot amâna investiții sau pot renunța la anumite culturi dacă acestea nu mai sunt suficient de rentabile.
Mai mult, dacă agricultorii își reduc producția sau costurile pentru a putea continua activitatea, acest lucru poate influența ulterior cantitatea de produse disponibilă pe piață.
Pe de altă parte, în cazul în care prețurile la poarta fermei scad, consumatorul nu beneficiază automat de aceeași reducere, deoarece prețul final include și procesarea, transportul, depozitarea și adaosurile comerciale.
Prețurile alimentelor nu cresc automat, chiar dacă fermierii plătesc mai mult
Scumpirea energiei și a îngrășămintelor poate pune presiune asupra prețurilor alimentelor, dar datele Eurostat nu arată că o creștere la raft este inevitabilă. Între prețul plătit de fermier și cel achitat de consumator există mai multe etape, de la procesare și depozitare până la transport și comercializare, iar costurile acestora pot influența la rândul lor prețul final.
În plus, în trimestrul al doilea din 2026, prețurile medii ale unor produse agricole au scăzut la nivelul UE. Laptele s-a ieftinit cu 16,6%, iar cerealele cu 5,6%, astfel că scumpirea inputurilor nu s-a transferat automat în prețul obținut de producător.
Prin urmare, nu se poate spune, pe baza datelor Eurostat, că alimentele se vor scumpi în perioada următoare.
